Câinele meu vomită! Cauzele și simptomele vomei la câini

Voma la câini este un subiect extrem de amplu, aș putea vorbi ore întregi despre asta și tot aș risca să îmi scape ceva. Am decis să abordez acest subiect pentru că voma reprezintă una din problemele cel mai des întâlnite în practica mea de zi cu zi. Am să va prezint sistematic,  majoritatea situațiilor în care câinele vomită, cu explicațiile de rigoare, bineînțeles.

 Vreau să vă fac să înțelegeți mecanismul acestei probleme, cum să diferențiați voma ocazională normală de cea patologică, pentru că timpul este extrem de important în astfel de situații, orice secundă contează atunci când avem de-a face cu o vomă “rea”. Tot în acest articol veți afla ce trebuie să faceți ca măsură de urgență atunci când câinele vostru vomită, până să ajungeți la cabinetul veterinar.

Înainte de a intra în subiect, vreau să vă învăț cum deosebim voma adevărată de alte două simptome cu manifestare similară, pe care proprietarii de animale adesea le confundă între ele: voma, regurgitarea și expectorația. Toate au manifestări similare, dar reprezintă probleme diferite, cu tratamente diferite:

Voma reprezintă eliminarea conținutului din stomac și este un proces activ, adică înainte de a vomita, câinele ne va transmite asta  printr-o serie de semnale clare (începe să se lingă pe bot, se dă brusc jos din pat, începe să se agite în încercarea de a găsi un loc favorabil, mișcări repetate ale stomacului înăuntru și în afară), pe când regurgitarea înseamnă eliminarea conținutului din faringe sau esofag și este un proces pasiv, vine neanunțat, din senin, fără nicio mișcare a stomacului și cu un disconfort minim pentru câine, apoi totul revine la normal, ca și când nimic nu s-a întâmplat. Regurgitarea la câini nu este însoțită de greață, precum în cazul vomei. Regurgitarea la câini va conține un amestec de mâncare, salivă, uneori mucus, niciodată bilă sau conținut gastric. Pe când voma adevărată are de regulă cauze alimentare (intoleranță alimentară, ingestia de corpi străini sau de anumite substanțe toxice, boala intestinală inflamatorie etc), regurgitarea nu este legată de afecțiuni ale tractului digestiv inferior, ea ne arată o disfuncție a esofagului de cele mai multe ori.

Câinele meu vomită o spumă albă!

Expectorația la câini este deseori confundată cu voma: atunci când câinele tușește din diferite motive (afecțiuni respiratorii de cele mai multe ori), datorită tusei excesive care irită mucoasa gâtului, se creează o cantitate de mucus pe care câinele o va expectora sub forma unei spume albe. Diferența majoră dintre vomă și expectorație este că expectorația este însoțită întotdeauna de tuse! De asemenea, lipsesc mișcările specifice ale stomacului care apar doar în vomă. Expectorația va fi eliminată sub formă de spumă albă! Deci atunci când câinele vomită o spumă albă, aceasta este de fapt o expectorație, și îmi arată mai degrabă probleme ale căilor respiratorii decât probleme digestive. Atenție! „Voma” cu spuma albă la câine poate apărea și în alte afecțiuni care se manifestă secundar prin tuse, cum ar fi bolile cardiace avansate!

              Diferențierea dintre aceste trei manifestări este extrem de importantă, pentru că după cum ați văzut ele atenționează disfuncții ale unor sisteme diferite, iar tratamentele lor vor fi diferite, în funcție de patologia respectivă. În acest articol ne vom axa strict pe voma adevărată, deci cu origine gastrică. Voi discuta în alte articole despre regurgitarea și expectorația la câini.

              Când este voma normală la câini? Cum arată voma normală la câini?

              Majoritatea câinilor vomită din când în când fără a avea o anumită problemă de sănătate. De regulă, voma normală la câine este reprezentată de mâncare parțial digerată, ori de conținut bilos. Uneori voma poate fi considerată un mecanism de reglare al organismului. Voma normală apare de regulă la câinii foarte lacomi care mănâncă extrem de repede, ori la câinii care mănâncă prea mult. Datorită supraîncărcării stomacului, organismul se apără, eliminând în exterior ceea ce este în plus.

              Am încadrat și voma biloasă la vomă normală, pentru că uneori ea este un procedeu natural, prin care organismul golește conținutul vezicii biliare, în cazul în care câinele nu a mâncat, din varii motive. Dacă aveți un câine mai mofturos, care nu mănâncă la intervale regulate de timp, sau câinele a sărit peste o masă din cauza căldurii etc, el va vomita pentru a-și goli conținutul vezicii biliare, care în mod normal se golește în intestine automat, atunci când câinele mănâncă regulat.

              Uneori voma ocazională apare și la câinii care mănâncă într-un ritm normal. Dacă voma la câine apare la un interval de câteva luni, nu este cazul să vă alarmați.  

              Mai sunt și câteva excepții când voma la câine este considerată normală, numai în anumite circumstanțe precum: câinele s-a agitat foarte mult imediat după ce a mâncat, câinele a mâncat fără să mestece o bucată mare de carne/recompensa/orice alt aliment de mari dimensiuni, câinelui i s-a schimbat brusc mâncarea cu care era obișnuit, câinele a mâncat un aliment la care are intoleranță sau nu are suficiente enzime pentru a-l digera, câinele a mâncat ceva de pe jos, câinele are rău de mașină, cățeaua este gestantă, câinele suferă de stresul de adaptare la o casă și familie nouă etc.

              Uneori, câinele poate vomita și de mai multe ori în aceeași zi, fără a avea afecțiuni medicale serioase. Atâta timp cât starea lui generală este în continuare bună, câinele este voios, agitat, are aceleași tabieturi și se comportă la fel ca de obicei, apetitul este prezent, atunci poate fi vorba de un episod de vomă tranzitoriu. Dacă voma nu încetează sub nicio forma, iar câinele devine apatic, atunci situația se schimbă iar el va avea nevoie de un consult la medicul veterinar cât mai repede.

              Atenție! Voma deshidratează și epuizează câinele atunci când se repetă de mai multe ori în aceeași zi, sau chiar mai multe zile la rând! Nu așteptați cu zilele ca el să-și revină, dați o fugă cu el la cabinetul veterinar când observați că voma devine persistentă!

Ce pot face atunci când câinele meu vomită?

              Acest truc îl puteți folosi doar atunci când câinele are un episod de vomă tranzitoriu ca în situațiile descrise mai sus, iar starea lui generală încă este bună. Cel mai înțelept lucru pe care îl puteți face este să opriți hrănirea lui în acea zi. Lasați-i apă la dispoziție, dar doar în cantități mici. Reluați hrănirea lui a doua zi, dar faceți treptat trecerea la hrana lui normală, începeți cu hrană umedă, în cantități mici și dese, iar în câteva zile puteți reveni la mâncarea lui obișnuită. Dacă nu își revine, iar starea lui se înrăutățește, este clar că vizita la medicul veterinar nu mai poate fi amânată.

Când este cazul sa ne alarmăm atunci când câinele vomită? Care sunt semnele care însoțesc de regulă voma „rea”??

              Am să numesc acest tip de vomă, vomă anormală, și o să înțelegeți de ce. Ca regulă generală, atunci când voma este însoțită și de modificarea comportamentului câinelui, atunci voma nu este de bun augur, niciodată!! Atunci când câinele refuză hrana, își ia poziția de cifozat (cocoșat), merge greoi, ori nu mai merge deloc, refuză până și plimbările afara și preferă să stea ascuns, caută locuri reci  ori devine agresiv atunci când îl atingeți în zona abdominală, este clar că el are o durere mare și că ceva mult mai serios se întâmplă în organismul lui. De regulă, voma este însoțită și de diaree, deshidratare, febră, apatie, slăbire accelerată.

              M-am tot gândit care este cea mai potrivită prezentare a tipurilor de vomă, și am decis să le împart în vome acute (apărute din senin) și vome cronice (care se repetă la un anumit interval de timp, dar un interval mult mai scurt decât în cazul vomei ocazionale).

1. Voma acută poate apărea în:

• Gastrită: câinele va vomita o spuma galbenă, asemănătoare cu gălbenușul de ou! Atunci când câinele vomită o spumă galbenă, aceea este de fapt sucul gastric și arată o afecțiune serioasă la nivelul stomacului. Gastrita la câine poate fi declanșată de schimbarea alimentației ori de refuzul blănosului de a mânca la intervale regulate de timp, de cele mai multe ori din cauze  comportamentale. Gastrita poate fi declanșată și de ingerarea unui toxic ori a unei substanțe corozive pentru mucoasa gastrică etc
• Ulcer gastric: în cazul acesta câinele poate vomita chiar sânge, sau un conținut asemănător cu zațul de cafea, asta însemnând că hemoragia de la nivelul stomacului s-a oprit, și rana începe să se cicatrizeze.
• La puii de câine, voma acută este cel mai des întâlnită în parvoviroză, o boală extrem de gravă a tineretului ce apare în special la câinii nevaccinați. Ea este însoțită și de diaree cu sânge, febră, letargie. Parvoviroza este o boală mortală care necesită spitalizarea de urgență a puiului, pentru asigurarea hrănirii parenterale, adică puiul are nevoie de perfuzii intravenoase, pentru suplinirea pierderii de lichide din cauza vomelor și a diareilor agresive.
• Intoxicația cu diferite substanțe chimice sau medicamentoase (aveți grijă la accesul câinelui la medicamentele voastre!). Intoxicația cu raticide spre exemplu se manifestă prin vomă cu sânge, deoarece otrava de șobolani conține o substanță anticoagulantă, astfel încât câinele va prezenta atât hemoragii externe, cât și interne. Este o intoxicație extrem de gravă!
• Obstrucția intestinală datorită unui corp străin: de cele mai multe ori este întâlnită la câinii foarte tineri care mănâncă tot felul de jucării, ori la câinii hrăniți cu oase. În cazul acesta ei trebuie operați de urgență, pentru înlăturarea corpului străin, o oră de așteptare poate scădea considerabil șansele de supraviețuire ale micuțului.
• Pancreatita acută este o afecțiune extrem de gravă, cu potențial mortal, dacă nu este tratată. Voma este agresivă și e însoțită și de diaree, deshidratare, și durere abdominală exagerat de mare.
• Insuficiență renală acută
• Insuficiență hepatică acută sau inflamația vezicii biliare
• Infecția intestinală bacteriană, parazitară sau virală
• Piometrul la cățele reprezintă infecția purulentă a uterului femelelor necastrate. Piometrul este deci o afecțiune a organelor reproducătoare, însă este o boală gravă, catalogată a fi o urgență chirurgicală, iar în stadii avansate, ea este însoțită și de vomă.
• Alte patologii

2. Voma cronică este acea vomă persistentă, care apare când și când, la câteva zile, ori chiar la câteva săptămâni, depinde de ce patologie este provocată. Nici acest tip de vomă nu este deloc de bun augur, deoarece ea însoțește boli cronice, sistemice, adică boli care se instalează în timp, treptat, semnele nu sunt specifice, iar de aceea ele pot trece neobservate, până în momentul în care ele se agravează foarte tare, iar organismul nu mai poate compensa și nu mai poate ascunde aceste probleme. Am să vă las câteva exemple de boli cronice în care voma este un simptom comun:

• Insuficiența renală cronică apare de obicei la animalele în vârstă, al căror rinichi “îmbătrânesc ”și nu își mai pot îndeplini funcția de epurare a organismului, iar produșii toxici în loc să fie eliminați din organism prin urină, ei se acumulează în sânge și sunt absorbiți la nivelul întregului organism, devenind toxici în special pentru tubul digestiv, provocând ulcere ale mucoasei gastrice, esofagiene și bucale, în stadiile avansate de insuficiență renală cronică. Gastrita uremică este denumirea medicală a gastritei provocate de cedarea rinichilor.
• Diabetul este însoțit adesea de vomă
• Boala intestinală inflamatorie (IBD) este o boală inflamatorie cronică a intestinelor, cu origine necunoscută, care se manifestă prin vomă cronică intermitentă, slăbire progresivă, diaree cronică, flatulență și borborisme intestinale, oboseală, durere abdominală.
• Cancerul ( tumori ale stomacului, intestinului, ficatului, ori alte tumori )
• Constipație cronică severă
• Alte boli cronice cu afectare sistemică

După câte ați văzut, răspunsul la întrebarea “ De ce vomită câinele meu?” nu este unul ușor. Noi, medicii veterinari, în timp ce vă consultăm animăluțul, trebuie să facem un diagnostic diferențial între toate aceste patologii și multe altele, acest lucru nefiind deloc ușor.

Investigațiile precum analizele de sânge, ecografia și radiografia abdominală și altele ne sunt aliați principali în stabilirea unui diagnostic corect. Nu refuzați investigațiile suplimentare și analizele de sânge atunci când vă sunt recomandate. După cum ați văzut, voma este un simptom întâlnit într-o multitudine de boli diferite, ea nu este o boală propriu zisă. Dacă nu identificăm cauza directă a vomei și ne vom axa doar pe tratamentul simptomatic al ei, este posibil ca boala primară să se agraveze, pentru că ea rămâne în continuare netratată.

Sper că v-am ajutat un pic în înțelegerea vomei și nu v-am încurcat mai tare! Dacă încă mai aveți nelămuriri, lăsați un comentariu mai jos, iar eu voi răspunde cu drag. Dați like și share pe pagina voastră de Facebook, iar dacă vreți să vedeți și varianta video, vă aștept pe canalul meu de Youtube, Cool Vet, unde vă invit să dați subscribe și să apăsați clopoțelul .

Fiți cool și responsabili în același timp!

Al vostru, Cool Vet, Dr. Ana Simion.