În acest articol veți afla totul despre apariția, prevenția și îndepărtarea tartrului câinelui sau pisicii voastre pentru că este o afecțiune foarte des întâlnită, și pe cât de banală ar putea părea, nu este deloc de nebăgat în seama! Ea poate avea repercursiuni foarte mari asupra organismului dacă nu este luată în serios. Vă invit să citiți sau să urmăriți video-ul explicativ. Enjoy!
-
CE ESTE TARTRUL? Cum se formează tartrul la câini și pisici?
Cavitatea bucală a câinilor și în special a pisicilor conține numeroase bacterii (lucru absolut normal), dar în prezența resturilor de mâncare din gură duc în timp la formarea unor depuneri (placă dentară bacteriană). Cu timpul, această placă dentară se mineralizează (se întărește) și se transformă în tartru (depuneri dure cu aspect calcaros, greu de îndepărtat).
-
Care sunt factorii care favorizează depunerea acestuia?
Principalul factor care duce la formarea tartrului este acela că nu le efectuăm igiena orală zilnică, cu alte cuvinte nu ne spălăm animăluțele pe dinți! Sună ciudat întradevăr, poate părea ușor deplasat pentru unii oameni care nu au animale, și chiar pentru aceia care au. Este o chestiune strict legată de mentalitate, iar dacă spălatul pe dinți ar fi un obicei zilnic și la animăluțe cum este la oameni, incidența tartrului și a bolilor asociate acestuia s-ar reduce semnificativ. Recunosc că nici eu nu îl spăl pe Stoker pe dinți, dar previn apariția tartrului prin alte modalități pe care le veți afla și voi in cele ce vor urma.
Un alt factor favorizant al formării tartrului este mâncarea de o calitate mai slabă sau hrănirea blănosului exclusiv cu măncare umedă (conserve, plicuri, mâncare gătită). Hrana uscată (bobițele) are și rolul de acțiune mecanică asupra plăcii dentare și poate împiedica sau măcar poate întârzia formarea tartrului.
-
Ce efecte negative are tartrul asupra organismului?
Acest tartru poate provoca atât probleme locale (la nivelul gurii) cât și probleme generale. Local, tartrul produce în primul rând durere prin inflamație (înroșire) și sângerare la nivelul gingiilor. Treptat el poate duce și la alte complicații precum retracția gingivală urmată de parodontoză , ce duce în final la pierderea dinților. De aici vor urma problemele în hrănirea animăluțului, care nu se va mai putea alimenta corespunzător. Ca efecte generale, adică asupra întregului organism, tartrul netratat poate duce la probleme serioase, inclusiv boli cardiace conform ultmelor studii efectuate (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4709084/).
-
Cum îmi dau seama că animăluțul meu are nevoie de un detartaj?
Simplu! Controlându-i periodic gura ! Trebuie în permanență să avem o viziune cât mai amplă asupra organismului blănosului nostru, inclusiv asupra cavității bucale a acestuia pentru că el nu are mijloace să ne comunice atunci când i se întâmplă ceva! Fiind foarte atenți la el, veți reuși să surprindeți apariția tartrului în stadiu incipient, iar îndepărtarea lui va fi mai simplă.
În cazul în care nu suntem foarte vigilenți pot apărea următoarele semne: halenă sau respirație urât mirositoare, dificultate în momentul mestecării hranei sau înghițirii ei, poate chiar o exteriorizare a durerii (scâncete) în timpul hrănirii. Dacă nu surprindem tartrul în stadiul incipient, vom observa direct depunerile cu aspect calcaros de culoare galben-verzuie, uneori chiar maronie la nivelul dinților, în special al molarilor. Prima oară tartrul se depune la nivelul caninilor și la nivelul ultimilor molari unde rămîn cele mai multe resturi de mâncare.
-
În ce constă detartrajul? De câte tipuri este?
Detartrajul are ca scop atât eliminarea tartrului, cât și a plăcii dentare. Detartrajul poate fi de doua feluri: mecanic (manual) sau cu ultrasunete.
-
Avantajele și dezavantajele detartrajului
Detartrajul mecanic se face fără anestezie, și constă în îndepărtarea manuală a tartrului, cu ajutorul unor instrumente stomatologice corespunzătoare. Este avantajos pentru că nu are nevoie de anestezie, dar de cele mai multe ori nu este o opțiune tocmai bună. De ce?
Pentru că animalele nu stau precum oamenii să li se umble în gură, deseori trebuiesc ținute cu forța, lucru ce poate fi destul de traumatizant pentru animăluț. Dacă se mai și mișcă se pot produce și leziuni gingivale nedorite. Detartajul mecanic nu este la fel de eficient precum cel cu ultrasunete, el curăță dinții doar pe fața lor exterioară și nu ajunge în spațiul subgingival. Nu prea se mai practică acest tip de detartaj , doar în situații de limită precum: animale foarte bătrâne care nu ar suporta anestezia, dar au tartru masiv și nu se mai pot alimenta din cauza lui sau la extrema cealaltă, animale foarte cuminți care au doar puțin tartru, iar anestezia nu s-ar justifica în cazul lor.
Detartrajul cu ultrasunete se face strict sub anestezie generală și este o metodă de curățare extrem de eficientă a dinților, pe toată suprafața lor, inclusiv pe partea lor interioară cât și în spațiul subgingival. Acest tip de detartaj se face cu aceleași aparate ca și la oameni.
Dezavantajul principal sau singurul dezavantaj din punctul meu de vedere al acestui tip de detartraj îl reprezintă anestezia. Despre anestezie și minimalizarea riscurilor ei am vorbit mai pe îndelete în articolul despre sterilizare (la sectiunea contra castrare- riscul anesteziei).
Partea bună legată de anestezie este că va dura mult mai puțin decât în cazul oricărei intervenții chirurgicale, deoarece detartrajul durează în medie 20 de minute, maxim jumătate de oră.
-
Ce tratament trebuie să urmez după ce mi-am detartrat cățelul/pisica?
În principiu, atât înainte cât și după detartraj veți urma un tratament cu medicație antibiotică specială , impotriva germenilor anaerobi, adică împotriva bacteriilor întâlnite mai ales la nivelul cavității bucale. Perioada de administrare a antibioticului o va stabili medicul veterinar în funcție de stadiul tartului și al complicațiilor, dacă acestea există . Prin urmare, tratamentul variază de la un pacient la altul.
Există o mulțime de geluri, spray-uri cu substanțe dezinfectante și calmante (clorhexidina de obicei) care se folosesc imediat după detartraj.
-
Cum pot preveni apariția tartrului? Care sunt recomandările mele?
- Spălați zilnic pe dinți câinele sau pisica, sau măcar o dată la 2 -3 zile! Nu folosiți pastă de dinți pentru oameni, există pasta specială pentru animale, comestibilă și periuțe speciale. Vă recomand să îi obișnuiți de mici cu această manoperă pentru a se obișnui cu ea.
- Vă spuneam mai sus că eu nu îl spăl pe Stoker pe dinți. Prefer să îi dau câte un os de vită, crud, o data pe săptămână. Este extrem de eficient, curăță perfect dinții. Puteți să îl și fierbeți dacă preferați așa.
- Bețișoarele pentru dinți nu prea sunt eficiente dacă tartrul este deja format, însă pot fi ok preventiv, folosite cu regularitate. Există tot felul de bețișoare, unele chiar și cu gust de mentă pentru o respirație proaspătă, însă eu prefer oasele. Puteți încerca și cu morcovi, și ei sunt destul de duri și exercită o acțiune mecanică asupra dinților, suficientă cât să împiedice formarea plăcii dentare.
- Există și oase din piele de vită, le puteți încerca și pe acestea dacă sunt pe placul cățelului vostru.
- În cazul pisicilor, prevenția este un pic mai dificilă , deoarece ele nu obișnuiesc să roadă precum câinii și nici nu prea acceptă cu ușu
rință spălatul pe dinți. Pentru pisici există mâncare specială pentru probleme dentare, puteți să îi includeți acest tip de mâncare în amestec cu hrana ei uzuală sau să îi dați de câteva ori pe săptămână câteva mese cu această mâncare. Preventiv puteți folosi acele sprayuri cu substanțe dezinfectante de care vă spuneam mai sus imediat după masă. Nu este o manoperă plăcută pentru pisici, se pot speria. Dar măcar puteți încerca, unele pisicuțe nu sunt așa de sensibile. Puteți încerca și periajul zilnic, dar la fel, nu știu câte pisicuțe vor fi încântate și vor permite această manoperă. Dacă se sperie de periuța de dinți, puteți folosi degetul vostru pe care să înfășurați o bucată de prosop.
Fiți cool și responsabili în același timp, încercați să preveniți cât mai mult formarea tartrului prin toate trucurile învățate astăzi și nu uitați să controlați cât mai des gura animăluțului vostru.
Dr. Ana Simion