Aceleași patologii, o abordare terapeutica diferită

Scurtă introducere în fitoterapia veterinară

De-a lungul anilor, medicina veterinara se afla intr-o continua evolutie: apar atat mijloace noi de investigatii, cat si noi remedii medicamentoase sau diferite modalitati de tratament. Insa, cu cat evoluam mai mult si mai repede, uitam uneori de bazele medicinii: entuziasmati si luati cu asalt de noile tehnologii ,uitam uneori de “magia” unei anamneze corecte sau a unui consult general insotit de palpatie, percutie, ascultatie, metode fizice de examinare relativ banale, care ne ofera informatii pretioase, iar atunci cand sunt efectuate corect de catre un medic veterinar cu experienta ele arata detalii pe care aparatele nu le pot detecta.

Facand o analogie, la fel uitam si de puterea vindecatoare a plantelor: “vis medicatrix naturae” sau “natura medica”, celebru citat ce apartine parintelui medicinii, Hippocrate.

Vreau sa mentionez încă de la început faptul că nu sunt adepta medicinii veterinare naturiste folosite in exclusivitate, însă susțin o abordare “treptata” a patologiilor, preferand sa nu scot “asii din maneca” de la inceputul tratamentului. Prefer o abordare terapeutica initiala cat mai simplista, cu substante naturale care nu au efecte adverse, dand astfel sansa organismului sa lupte pentru a-si recastiga homeostazia. Exista intra-devar si situatii cand este necesar un tratament mai “dur” la inceput (in infectii puternice spre exemplu), dar care poate fi continuat ulterior cu o varianta mai “light”, naturista.

Sunt de parere ca medicina alopata poate fi folosita cu success alaturi de medicina complementara, atata timp cat intre ele exista un echilibru perfect. Folosirea uneia nu ar trebui sa o excluda pe cealalta.

De ce sa folosim plantele in scop terapeutic?

1. Plantele sunt “medicamente” complexe, cu actiuni complexe:

Plantele nu contin doar una sau cateva  substante active precum majoritatea medicamentelor obtinute pe cale sintetica. Pe langa substanta activa de baza, plantele contin si altele: minerale, vitamine, carotenoizi, flavone, zaharuri, aminoacizi s.a. , substante ce pot potenta efectul substantei active de baza, pot participa la o mai buna absorbtie a acesteia si produc mai multe efecte decat un simplu medicament:

Spre exemplu Sunatoarea (Hypericum perforatum) are urmatoarele substante active: amentoflavone, hipericina, pseudohipericina, flavonoide, hiperforina (rol psihoactiv), uleiuri esentiale, tainuri, xantone, constituent fenolici (acid cafeic, acid clorogenic,hiperfolina) si alti constituenti (carotenoizi, pectin, aminoacizi etc)

Fiecare dintre aceste substante active are propriul ei mecanism de actiune, iar impreuna ele actioneaza ca un intreg.

Sunatoarea are ca principala indicatie terapeutica tratarea depresiei. Varianta medicamentoasa pentru depresie este paroxetina. Ea are un efect mult mai definit decat constituentii sunatoarei, luati separat, insa paroxetina nu este eficienta in toate cazurile astfel incat tratamentele clasice pentru depresie deseori dau rateuri pana se stabileste protocolul corect. Toti constituentii plantei de sunatoare, actionand impreuna ar putea avea efecte mult mai eficiente decat o singura substanta activa.

Ca un intreg, planta de sunatoare nu poate fi comparata cu niciun alt medicament cunoscut.  Daca intrebati orice medic naturist care este singurul component activ al oricarei plante, cu siguranta raspunsul intotdeauna va fi : Intreaga planta este componentul activ!

De ce preferam folosirea unei plante in intregime decat a unui singur constituent izolat:

• Constituentii plantei au actiuni complexe care pot fi in beneficiul pacientului prin efectele lor aditive, antagoniste si sinergice.
• Unii constituenti isi pot pierde efectul atunci cand sunt izolati
• Multi dintre constituentii plantei pot fi inca necunoscuti.

• Sinergie

Compusii chimici dintr-o planta pot avea in acelasi timp efecte aditive, antagoniste sau sinergice.

Spre exemplu, Degetelul rosu (Digitalis purpurea) este mai putin toxic decat ingredientul sau actv izolat, digoxina, deoarece digoxina este diluata de un alt constituent al plantei, care ii antagonizeaza intr-o anumita masura efectul.

Efectele aditive sunt usor de determinat atunci cand constituentii chimici sunt individualizati si foarte bine cunoscuti, insa efectele sinergice sunt mai greu de determinat, in prezent fiind o multitudine de studii in desfasurare pe aceasta tema.

Sinergia dintre componentii unei plante poate avea la baza forme farmacodinamice sau farmacokinetice:

• In sinergia farmacokinetica un component poate spori absorbtia intestinala sau utilizarea altui component.
• In sinergia farmacodinamica doi compusi interactioneaza spre aceeasi tinta.

Aceste tipuri de interactiuni nu corespund 100% definitiei sinergiei, asa ca Williamson (2000) a decis ca aceste actiuni sa poarte numele de actiuni polivalente ale plantelor medicinale:

Strugurele de Oregon (Berberis aquifolium) contine berberina, un alcaloid cu proprietati antivirale, antiparazitare (Giardia), antifungice, antiinflamatoare si regleaza nivelul de prostaglandine din bolile renale si cardiovasculare.

Medicii naturisti folosesc de foarte mult timp plantele care contin berberina pentru tratarea infectiilor. Folosirea berberinei singure ar putea duce la antibiorezistenta, iar folosirea plantelor in mod repetat nu au determinat efecte adverse. Unii au intreabat de ce organismele nu fac antibiorezistenta si la plantele care contin berberina, iar cercetatorii (Stermitz,2000)  au cautat in componenta plantei  inhibitori ai rezistentei bacteriilor la antibiotice si au descoperit unul:  5- metoxihydnocarpin.

• Retetele pe baza de plante sunt individualizate pentru fiecare pacient:

Pe vremuri, o planta care era eficienta pentru o singura patologie era numita “simpla”. De exemplu,  folosirea merisorului pentru tratarea infectiilor tractului urinar  constituie o reteta simpla.  Acum, plantele se folosesc in combinatie, sub forma de “formule”, insa inainte de a ajunge la prescrierea formulelor, tinerii practicieni trebuie sa cunoasca perfect particularitatile plantelor simple.

Asocierea plantelor intre ele are marele avantaj de a mari spectrul de actiune al constituentilor. Putem spori o anumita caracteristica a unei plante cu o alta planta sau doar cu anumiti constituenti din planta, dar pentru asta este nevoie de foarte multe cunostiinte si experienta acumulate in medicina veterinara naturista.

Formulele naturiste:

In medicina naturista, formulele (asocierea de plante) reprezinta cheia succesului. Medicii veterinari naturisti incearca sa anticipeze si sa trateze patologii asociate si posibile efecte adverse ale tratamentului intr-o forma proactiva. O formula ar trebui sa contina:

• Una sau mai multe plante care sa aiba multiple mecanisme de actiune prin care sa rezolve simptomele principale de boala.
• Daca plantele formulei nu pot rezolva problema principal a pacientului, formula ar trebui sa reduca efectele adverse ale medicamentelor sau alte simptome ale bolii.
• Plante care sa ajute alte sisteme aflate in suferinta sau care sa reduca alte simptome.

Plantele ofera o abordare diferita asupra bolilor cronice:

Din cauza multiplelor schimbari produse in ultimii ani, bolile prezente in medicina umana, cat si in cea veterinara sunt diferite fata de bolile din trecut, de acum 100 sau 1000 de ani. Exista tratamente eficiente pentru pacienti cu infectii parazitare sau bacteriene, dar avem mari lipsuri in domeniul bolilor degenerative si in special in cel al cancerului. In aceste arii, plantelor ar trebui sa li se acorde mai mult interes in special datorita efectelor adverse nule sau minime ale acestora asupra organismelor bolnave.  

Medicina naturista nu este deloc familiara medicinii veterinare moderne. Cu toate acestea nu exista nicio scuza pentru ignorarea evidenta a posibilitatii utilizarii medicinii naturiste atunci cand medicina alopata esueaza in tratarea anumitor boli. Totusi, acest tip de medicina detine sute de ani, poate chiar mii de ani de experienta empirica si ar trebui investigata si aprofundata mai mult, pentru ca ea ar putea deschide cai si perspective noi in cercetare si terapie.

CONCLUZII:

Plantele medicinale actioneaza diferit fata de substantele medicamentoase uzuale. Datorita faptului ca plantele contin nutrienti, iar componentii lor actioneaza polivalent, efectele clinice ale formulelor bazate pe plante pot fi cu mult mai grozave decat  ale medicamentelor uzuale. Un alt beneficiu imens al plantelor il constituie faptul ca nu au efecte adverse asupra organismului.

Articol scris de Ana Simion , Medic veterinar

  Absolventa a Facultatii de Medicina Veterinara din Bucuresti in anul 2013, Dr. Ana Simion  este pasionata de medicina interna, dermatologie si nu in ultimul rand de latura naturista a medicinii alternative, pe care vrea sa o practice la standarde europene.

Este fondatoarea blogului de success www.coolvet.ro