Legat de  operația de sterilizare sau castrare (termen mai cunoscut de voi) pot vorbi zile întregi, poate chiar săptămâni. Este un subiect extrem de controversat și oarecum sensibil pentru lumea medicinii veterinare, pentru că părerile sunt multe și împărțite (10 medici, 10 păreri), și sunt convinsă că voi fi și eu la rîndul meu contestată și contrazisă după publicarea acestui articol. Subliniez încă de la început că cele ce vor urma sunt strict convingerile mele, bazate pe experiența clinică acumulată de-a lungul anilor și pe numeroasele studii citite. Nu știu dacă voi reuși să acopăr toate nelămuririle voastre într-un singur articol, dar cu siguranță voi aborda cele mai dese întrebări pe care le primesc de la pacienții mei legate de acest subiect și aștept cu nerăbdare mai multe întrebări de la voi. Enjoy!

Ce presupune din punct de vedere medical operația de castrare?

Castrarea (în termeni medicali ovariohisterectomie la femele și  orhidectomie la masculi) este o intervenție chirurgicală ce presupune înlăturarea ovarelor și a uterului la femele și a testiculelor la masculi. Acestea se pot înlătura prin mai multe tehnici chirurgicale, dar nu voi insista acum pe această temă. În mare este o intervenție chirurgicală banală, de rutină, iar ca orice operație, castrarea presupune o anestezie generală (întotdeauna!) și o incizie micuță pe abdomen (mai nou unele clinici din România operează și laparoscopic!) prin care sunt scoase organele reproducătoare. La sfârșit rămâne o mica tăietură la piele (cusută bineînțeles) ce se va cicatriza în scurt timp.

De ce trebuie să ne sterilizăm animăluțele? Care sunt riscurile și beneficiile castrării?

PRO CASTRARE

• La nivel de populație: reducem și monitorizăm înmulțirile necontrolate ale câinilor și pisicilor, în special a celor fără stăpân
• La nivel de individ:
• Prevenim gestații neașteptate și nedorite (se pot întâmpla și la animalele cu stăpân) care s-ar putea finaliza în unele cazuri nefericite tot prin abandon și înmulțirea animalelor fără stăpân
• Castrarea la femele (la cățele) este uneori o chestiune legată și de confortul nostru, evitând perioadele de sângerare din timpul căldurilor. Pisicile nu au aceste sângerări, ele având un ciclu sexual mai atipic, ovulația fiind declanșată doar în momentul copulării (împerecherii). În schimb, pisicile au mai pronunțate modificările comportamentale în timpul căldurilor: sunt mult mai afectuoase, se gudură de tot ce le iese în cale în special de noi, pot deveni mofturoase la mâncare și au niște vocalizări specifice care scot din minți până și vecinii! De multe ori acesta este motivul pentru care părinții de pisicuțe vin disperați la medicul veterinar pentru a găsi un antidot. Antidotul cel mai eficient în cazul acesta este castrarea, nu recomand pastilele care opresc căldurile!!! Aceste pastile sunt similare anticoncepționalelor, dar au ca efecte adverse menționate chiar și în prospect apariția tumorilor mamare! Din păcate, am întâlnit și cazuri de tumori mamare la pisici tinere, de numai 2 ani, cărora le-au fost administrate o singură dată aceste pastile pentru întreruperea ciclului estral. Nu recomand nici măcar o utilizare! Dacă sunteți în această situație exasperantă puteți opta pentru calmante naturiste (există așa ceva și pentru animale!) și important este să aveți multă răbdare, pentru că perioada nu va dura mai mult de 14 zile, uneori și mai puțin, depinde de fiecare organism în parte.
• Evităm modificările comportamentale nedorite din timpul căldurilor: starea generală de agitație, nesomn, lipsa poftei de mâncare, slabirea. În cazul cățelușelor, evităm și stresul asociat ieșirii la plimbare, atunci când toți masculii o simt și se năpustesc asupra ei.
• În cazul masculilor: atunci când simt femele în călduri, câinii își schimbă complet comportamentul, caracterele dominante și uneori agresive devenind foarte evidente. Am simțit-o și pe pielea mea, atunci când Stoker a intrat în contact cu o femelă în călduri: nu mai asculta, era mult mai agitat decât de obicei, nu mai mânca, iar acasă era mai tot timpul trist și abătut. În prezența altor masculi devenea agresiv, vrând să-și arate bărbația 🙂  După castrare aceste manifestări dispar complet.
• În cazul câinilor, castrarea scade riscul de apariție al tumorilor mamare (da, și masculii pot dezvolta tumori mamare!), testiculare, al tumorilor de prostată și de glande circumanale și reduce riscul de apariție al herniilor perianale.
• În cazul motanilor castrarea duce la dispariția vocalizărilor și cel mai important al marcajelor specifice lor! Motanii de apartament care ies și afară, în perioada căldurilor pot lipsi cu zilele de acasă, întorcându-se de cele mai multe ori răniți și epuizați. Sterilizarea elimină și acest risc.
• Sterilizarea elimină total riscul unor boli foarte des întâlnite și la câini și la pisici: piometrul (infecție purulentă a uterului care se poate complica cu peritonită și septicemie) și lactația falsă (o boală cu origine hormonală care se repetă de cele mai multe ori în ciuda tratamentului instituit și nu cedează decât în urma sterilizării)
• S-a demonstrat că sterilizarea reduce semnificativ riscul de apariție al tumorilor mamare sau la nivelul organelor reproducătoare femele (ovare, coarne uterine, uter). Am spus că reduce acest risc, și nu îl elimină complet! Din păcate există și cazuri în care animalele castrate pot dezvolta diverse tipuri de tumori mamare, însă riscul acesta este redus semnificativ prin sterilizare.

CONTRA CASTRARE

• Foarte rar, la unele cățele, post castrare poate apărea incontinența urinară (cățelușa scapă pipi necontrolat), dar există și modalități de tratament eficiente, extrem de rar poate rămâne cu această problemă pe viață.
• Există riscul obezității în cazul patrupezilor felini și canini post sterilizare, dar poate fi combătut printr-un regim alimentar special și echilibrat, conform recomandărilor medicului și nu în ultimul rând mișcarea și exercițiul fizic împiedică acest risc.
• Unele studii recente au arătat că majoritatea dereglărilor glandei tiroide s-ar datora castrării (în special în cazul castrării timpurii), însă dacă mă întrebați pe mine, balanța atârnă mult în favoarea castrării care previne multe alte patologii mai complicate, chiar mortale decât dereglările tiroidei.
• Riscul anesteziei. L-am lăsat pe ultimul loc, însă din punctul meu de vedere este riscul cel mai mare, pe care nici măcar noi medicii nu putem să îl garantăm 100%. Și la pacienții tineri și perfect sănătoși riscul anesteziei nu poate fi complet eliminat. Întradevăr îl putem reduce semnificativ prin efectuarea unui set de analize preoperatorii. De cele mai multe ori mi s-a întâmplat să am surprize neplăcute în timpul analizelor preoperatorii, ce m-au împiedicat să operez în acel moment. Este ideal să facem analize de sânge înainte de orice intervenție chirurgicală care presupune o anestezie generală. Pe lângă faptul că putem găsi diverse tulburări pe care nu le cunoșteam, prevenim cu mult ricul anesteziei în cazul în care animăluțul nostru suferă de boli renale, hepatice etc. Nu este cazul să disperați dacă se întâmplă acest lucru, medicul va prescrie un tratament, iar dupa încetarea tratamentului analizele de sânge se vor repeta, iar animăluțul va putea fi operat ulterior.

O altă modalitate de minimalizare a riscului anesteziei este alegerea unei anestezii mai light, care nu se absoarbe și elimină la nivel renal și hepatic, mă refer la anestezia inhalatorie, care este tipul cel mai sigur de anestezie.

Nu vreau să înțelegeții greșit și să vă speriați, există foarte puține cazuri în care animalele au reacții alergice la anestezie sau pur și simplu organismul cedează, dar trebuie luat în calcul și acest risc.

• Posibile complicații post castrare: există două tipuri de complicații: generale (hemoragia internă și infecțiile postoperatorii) și locale (la nivelul tăieturii). Hemoragia internă nu are de ce să se întâmple dacă țineți cont de recomandările medicului și dacă operația a fost făcută corect. Se poate întâmpla în mod excepțional poate doar la pisicile extrem de agitate imediat după castrare. Infecțiile postoperatorii pot apărea doar în cazul în care animăluțul nu primește antibiotice după intervenție, dar de regulă toți medicii veterinari apelează la o cură de antibiotice între 3 și 5 zile postoperator.
• Complicațiile locale sunt mai des întâlnite și se datorează în principal nepurtării acelui guler (veioză așa cum spun majoritatea pacienților mei) care împiedică animăluțul să se lingă la nivelul tăieturii. Linsul în exces încetinește cicatrizarea și poate duce la iritația și infectarea plăgii și de asemenea poate provoca formarea unui serom (acumulare de lichid împrejurul tăieturii, lichid ce trebuie extras cateva zile la rând până ce el nu se mai formează). Purtarea colierului elimină complet aceste riscuri. Animăluțul nu trebuie să se lingă la locul operației până la scoaterea firelor, și ideal nici 2 zile de la scoaterea lor. O altă reacție locală mult mai rar întâlnită ar fi reacția alergică la firele de sutură care se poate finaliza în cazurile cele mai grave printr-o nouă operație, de înlocuire a firelor de sutură.

Când este momentul optim pentru sterilizare?

La ce vârstă este cel mai corect să-mi sterilizez animăluțul?

În cazul blănoșilor lătrători masculi, castrarea nu ar trebui să se facă mai devreme de vârsta de 2 ani, atunci când organismul a atins maturitatea sexuală și corporală și intră într-un echilibru cu el însuși, atât fizic, cât și psihic. Castrarea prea timpurie poate determina modificări comportamentale nedorite de tipul anxietății exagerate sau a hiperagitației. Femelele se pot castra in jurul vârstei de 6 luni, înainte de apariția primului ciclu de călduri.

În cazul felinelor mustăcioase castrarea se va face ca la cățele, în jurul vârstei de 6 luni. La motani nu există o vârstă fixă, ci este unică pentru fiecare organism în parte. Eu îmi învăț clienții în felul următor: motănelul vă va spune singur când este momentul perfect pentru sterilizare! Ei bine, cum așa? Când va atinge maturitatea sexuală (în jurul vârstei de 1 an) el va începe să-și marcheze teritoriul cu secreții urât mirositoare, lucru ce ne va face imposibilă coabitarea cu el sub același acoperiș. Atunci vom ști că a venit momentul! 🙂

Cam atât în prima parte, sper că am acoperit în mare principalele curiozități în legătură cu castrarea animăluțelor, dar fiți pe fază pentru că va urma și partea a doua cu multe alte informații prețioase precum: pregătirea animăluțului , dar si a stăpânului înainte de o intervenție chirurgicală, îngrijirea postoperatorie, cum recunosc complicațiile și ce trebuie sa fac dacă apar… sună interesant, nu? Aștept cu nerăbdare părerile și întrebarile voastre la contact@coolvet.ro

Dr. Ana Simion