Din punctul meu de vedere pregătirea de dinaintea oricărei intervenții chirurgicale este mult mai importantă și decât operația in sine. Vă asigur că aceste detalii nu le găsiți nicăieri, așa că vă sfătuiesc să citiți cu foarte mare atenție cele ce urmează, sunt informații prețioase! Și nu mă refer numai la pregătirea pacientului, ci la pregătirea psihologică a voastră, a părinților de animăluțe, pentru că voi sunteți cei cu discernământ, cei care înțeleg ce se va întâmpla cu animăluțul lor, și aceia care trebuie să îi susțină și să le ofere o stare liniștită, de confort imediat după ce se trezesc din anestezie și în perioada imediat următoare.

Cum mă pot pregăti înainte de această intervenție chirurgicală?

Pregătirea psihologică a stăpânului înainte de operație face diferența între o sterilizare reușită și una care poate lăsa traume emoționale animăluțului! Cum așa???

Imaginați-vă că un prieten sau o rudă de-a voastră tocmai ce a suferit o intervenție chirurgicală și urmează să îi faceți o vizită la spital. Cu ce atitudine mergeți la el?? După ce intrați în salon începeți instantaneu să plângeți și să vă speriați ,să vă faceți tot felul de gânduri negre sau veți încerca să îi transmiteți o stare bună, să glumiți cu el, să îl îmbărbătați, să-l faceți să uite de durere? Dacă mă întrebați pe mine eu mereu am ales varianta a doua, niciodata nu am lăsat să se vadă pe fața mea vreo urma de stres, sperietură sau grijă chiar dacă situația nu era tocmai roz.

Hai să mergem mai departe de atât și să creăm o situație mai apropiată de adevăr decât asta: imaginați-vă că mergeți în vizită la un copil de până în 5 ani care tocmai a fost operat. Aceeași întrebare e valabilă și in cazul ăsta, dar aici situația este mult diferită: copilul nu prea înțelege ce s-a întâmplat cu el, de ce domnii aceia în halate albe l-au despărțit de mama lui și l-au dus într-o încăpere unde nu cunoștea pe nimeni , iar femeile acelea în halate albe îi vorbesc frumos, dar totuși îl înțeapă??? De ce îl înțeapă? De ce s-a trezit într-o cu totul altă încăpere și de ce mama nu este lângă el?? De ce se simte amețit, are dureri și îi vine să vomite??? Dar iată că acum vine și mama, persoana în care are cea mai mare încredere, singura persoană care este capabilă să îl liniștească puțin prin simpla ei prezență!

Același lucru este valabil și în cazul patrupezilor noștri, dar de cele mai multe ori, părinții de animăluțe sunt mult prea încărcați emoțional din pricina fricilor (frica de anestezie este de regulă cea mai mare) și uită de aspectele cu adevărat importante pentru copilul lor. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca atunci când animalele sunt duse către sala de operație proprietarii să înceapă să plângă, să își facă nenumărate griji și să plece cu inima îndoită și ochii plini de lacrimi. Această stare toxică este transmisă instantaneu și animăluțului, stare ce îi poate afecta cu mult operația în sine. Anxietatea și frica pe care i-o transmite proprietarul duce la descărcarea în organism a hormonului de stres, cortizolul si a catecolaminelor (adrenalina și noradrenalina), iar organismul intră într-un sistem de apărare, de criză, numit  “ fight or flight”, adică luptă sau fugi! Credeți că aceasta este o stare propice intrării într-o intervenție chirurgicală? Același lucru se întâmplă și imediat după operație când animalul încă este amețit după anestezie, iar stăpânul vine lângă el și în loc să îl susțină începe să plângă etc.

Din  toată această poveste animăluțul va înțelege în mod evident că i s-a întâmplat ceva foarte rău și că oamenii aceia în halate sunt cele mai groaznice persoane de pe planetă dacă o fac pe mama să plângă, persoane de care se va teme până la moarte, iar momentul acesta îi va rămâne în memorie toată viața!

Opusul acestei situații total nedorite ar fi următoarea variantă pe care îmi doresc să o întâlnesc de acum încolo, Doamne-ajută 🙂  Posesorii de animăluțe să vină la cabinetul veterinar calmi, liniștiți și informați  în mare înainte de orice intervenție chirurgicală. Eu prefer să pierd puțin timp înainte de intervenție și să le explic clienților mei “cu ce se mănâncă” operația ce urmează: le explic pe înțelesul lor pașii operatori, ce trebuie să facă imediat după  ce au ajuns acasă cu patrupedul și în perioada imediat urmatoare, însă accentul îl pun pe această parte  emoțională de dinaintea operației. De exemplu, studiile recente au arătat că cele mai multe reacții adverse la anestezie se întâlnesc la bichonii albi. De ce? Pentru că exemplarele din această rasă sunt printre cele mai răsfațate.  Datorită aspectului lor miniatural și a speculațiilor emoționale ce le pot face stăpânilor pot da impresia (falsă, desigur!) de câini sensibili, neajutorați. Dacă noi îi tratam ca pe niște câini neajutorați și sensibili, lor le va plăcea această condiție în așa fel încât și-o vor asuma până la urmă și chiar devin fricoși, sensibili și neajutorați în lipsa stăpânului, uneori și în prezența sa. Cui nu i-ar plăcea să fie tot timpul ținut în brațe, alintat și pupat?? Însă atunci când vine momentul despărțirii de stăpân animalul poate dezvolta o adevărată fobie. Multe alte patologii se pot dezvolta pe acest fond, însă nu voi vorbi despre asta acum.

Știu că este greu să ne controlăm sentimentele, mai ales în situații de genul ăsta, însă este foarte important să fim stăpâni pe propriile gânduri și să conștientizăm  că uneori, involuntar putem greși față de animăluțul nostru. Și în cazul meu va veni momentul castrării lui Stoker și va trebui să-i fac față, să fiu puternică pentru el! Fiind medic și cunoscând foarte bine procedurile și riscurile îmi este mult mai greu decât vouă, pentru că și eu am o imaginație destul de bogată, însă pentru binele lui voi fi stăpână pe mine și îl voi sprijini pentru că în acel moment el va avea nevoie de mine! Asta este gândirea pe care o aștept de la voi, o gândire sănătoasă ce vă va ajuta atât pe voi, cât și pe animăluțul vostru.

În concluzie, dacă puteți să adoptați o astfel de atitudine benefică va fi perfect. Animăluțul nu va percepe castrarea ca pe ceva rău și nu va căpăta frică de cabinetul veterinar. Dimpotrivă. Dacă nu puteți să faceți față acestei situații (pentru că sunt unele persoane hipersensibile indiferent de cât de conștiente sunt) recomand să nu mergeți personal cu animăluțul la veterinar, să trimiteți pe cineva cunoscut cu el, o persoană cumpătată și liniștită. Recomand internarea pe timpul nopții de asemenea, pentru a nu sta toată noaptea stresați și să îi transmiteți stresul mai departe. Există slavă domnului numeroase clinici non stop care oferă și servicii pe timpul nopții, iar astfel veți putea dormi liniștiți că animăluțul dvs este sub supraveghere medicală în permanență și nu are ce să pățească, iar a doua zi îl veți găsi complet treaz și fericit să vă vadă. Oricum nu este indicat efortul imediat după operație, așa că imobilizarea sa într-o cușcă îi va face tocmai bine.

După ce suntem pregătiți psihic pentru cele ce vor urma, trebuie să-l pregătim și pe micuț!

Pregătirea animalului pentru operația de sterilizare conține mai multe aspecte: în primul rând ne asigurăm că are vârsta necesară castrării. Care este vârsta ideală? Citiți partea I a articolului.

Ca orice intervenție chirurgicală, și operația de castrare are niște riscuri. Pentru a minimaliza pe cât posibil aceste riscuri, trebuie să aveți în vedere următoarele:

• O consultație generală la medicul veterinar: În urma consultului general medicul veterinar vă va da recomandările necesare animăluțului vostru pentru că nu întotdeauna recomandările sunt aceleași pentru toți, ele pot să difere de la un organism a altul. De exemplu în cazul unui animal supraponderal se va recomanda slăbirea înainte de operație. Castrarea unui animal grăsuț este mult mai dificilă și poate prezenta mai multe complicații față de castrarea unui animal cu greutate normală.
• Analize de sânge –panel complet (hemoleucogramă și biochimie): recomand efectuarea analizelor de sânge, chiar dacă animalul este tânăr și nu are niciun semn de boală. Așa se procedează și în cazul oamenilor și mi se pare firesc și ideal să se procedeze la fel și în cazul animalelor. Se întâmplă des în urma acestor analize să descoperim probleme care să ne împiedice intrarea în operație în acel moment. Asta nu trebuie să vă sperie pentru că privind în ansamblu este un lucru bun, deoarece dacă ar exista o problemă organismul nu ar fi pregătit să suporte o anestezie și o intervenție chirurgicală. După un tratament adecvat problema se va rezolva, iar animăluțul va putea fi operat cu succes. Dacă analizele ies bune, starea noastră de spirit va fi alta atunci când știm că animăluțul nostru este sănătos tun și riscurile sunt minime. Tot în funcție de analizele de sânge se va alege și tipul de anestezie potrivit pentru copilul vostru patruped.
• Dieta anteoperatorie: mesele din ziua precedentă operației ar trebui să fie mai puțin consistente, iar cu 12 ore înainte va avea voie să bea doar apă. Nu privați animalul de apă, lasați-i apă la discreție!

Cea mai mare abatere de la aceasta regulă o fac unii stăpâni cărora le este milă să înfometeze micuțul în ziua operației, așa că în ziua dinaintea intervenției ei decid să hrănească patrupedul dublu față decât de obicei. Acest lucru îngreunează cu mult actul operator pentru că abdomenul animăluțului va fi umplut de masă intestinală plină cu fecale și credeți-mă este mult mai greu așa. Din acest motiv la oameni se face clismă cu o seară înainte de orice fel de intervenție la nivelul abdomenului și nimeni nu îi plânge de milă bolnavului că nu a mâncat 12 ore. Asta este fix cea mai mică problemă. Așa că țineți cont de sfaturile medicului veterinar!

Am trecut peste operație!! Acum ce fac? Cum am grijă de el?

După cum am spus și mai sus, dacă sunteți o fire mai grijulie și sensibilă, nu recomand să luați acasă animăluțul imediat după castrare. Foarte multe lucruri nu aveți de făcut, așa că aveți timp să vă faceți griji 🙂 Sub supraveghere medicală permanentă animăluțul vostru va sta la locul lui călduros, liniștit, eventual cuplat și la o perfuzie pentru a-i ține loc de apă și mâncare până se trezește complet și are voie să mănânce.

Dacă totuși nu aveți posibilitatea internării ori chiar vă doriți să aveți grijă de pitic, recomandările sunt următoarele:

• Să stea într-un loc pe cât se poate de întunecos și ferit de orice stimuli externi puternici (soneria telefonului, sunetul televizorului, vorbitul tare, diverse zgomote etc). La animăluțele mai agitate recomand muzică liniștitoare, zen, pe fundal.
• Nu are voie să mănânce sau să bea apă până ce nu se trezește complet (să nu mai meargă împleticit prin casă) pentru că anestezia nu amorțește doar musculatura membrelor, ci și musculatura internă, animăluțul neputând înghiți normal imediat după anestezie, și există riscul să se înece (în termeni medicali bronhopneumonie ab ingestis). De aceea este contraindicat sa hrăniți animăluțul imediat după operație.
• În prima seară nu este recomandat să facă efort de genul săritului în pat sau alergatul prin casă, așa că în cazul pisicilor hiperactive recomand să fie ținute chiar toată noaptea în cușcă pentru că riscul de hemoragie internă sau de rupere a firelor de sutură este cel mai mare în primele ore postoperatorii.
• Zilele următoare animăluțul va fi ca „nou”, însă restricția care va rămâne până la scoaterea firelor de sutură este să nu se lingă la locul operației, lucru foarte tentant pentru majoritatea pacienților

Cum recunosc eventualele complicații apărute și cum pot să intervin pentru a-mi ajuta animalul în caz de pericol?

• În primul rând recomand ca fiecare părinte de animăluțe (de orice fel, indiferent că e câine, pisică, nimfă, reptilă, girafă 🙂 etc) să aibă la îndemână (cel mai bine lipit de frigider) numărul unei clinici veterinare non stop , care are și ambulanță veterinară (în caz de urgențe) și numărul medicului veterinar curant. Asta nu înseamnă să abuzați de ele (urgențele de la 5 dimineața în care auzi la telefon “ câinele meu nu mai mănâncă de 2 săptămâni” sunt faimoase ), însă atunci când este cazul trebuie să le aveți rapid la îndemână!!
• Eventuale sângerări de la locul operației ar putea fi un semnal de alarmă. Este normal să mai curgă câteva picături de sânge de la locul operației în primele ore după, însă dacă sângerarea este în jet, sau nu se oprește în decurs de 8-10 ore atunci ar putea fi ceva probleme și recomand întoarcerea la cabinetul veterinar unde i se poate face o ecografie abdominală pentru a ne asigura că totul este în regulă.
• Imediat după operație, temperatura corporală a animăluțului scade în mod normal din cauza anesteziei, așa că recomand să aveți în casă un termometru (cel pentru bebeluși cu vârful flexibil este cel mai practic) și puteți să îi monitorizați temperatura, iar atunci când scade foarte mult puteți să îi aduceți surse suplimentare de căldură. Temperatura normală la câini și pisici este între 38,5 și 39,2 grade Celsius.
• Complicațiile cel mai des întâlnite se datorează linsului, pentru că pe cei mai mulți dintre voi vă sperie purtarea acelui guleraș de care am menționat și în partea I a articolului . Nu recomand să il puneți cât încă animalul este amețit pentru că există posibilitatea să se sperie de el și să nu îl mai accepte niciodată, însă trebuie să stați cu ochii pe el în această perioadă pentru că unii pitici chiar dacă sunt încă amețiți de la anestezie se ling cu nerușinare 🙂 Cum arată o plagă complicată? Simplu: umflată, eventual roșie dacă linsul este insistent. La pisici deseori apar seroame (acumulari de lichid la locul operației) datorită papilelor abrazive de pe limbă care acționează ca un adevărat șmirghel pe o rană.
• Voma ar putea apărea din cauza anesteziei la animalele mai sensibile, însă nu o pot numi o complicație. Dacă animalul vomită aveți grijă să îi țineți capul drept, ridicat, pentru a nu se îneca cu voma.

În mare, cam astea ar fi majoritatea problemelor întâlnite în practica mea de zi cu zi, sper să vă fie de folos și să încercați să le și aplicați! Fiți cool, dar responsabili în același timp! Luați decizii înțelepte pentru animăluțul vostru! www.coolvet.ro

Dr. Ana Simion